ENG: Researchers at the University of Bristol suggest that interactive robots should move beyond being passive companions and become active partners in emotional therapy, much like horses used in Equine-Assisted Interventions (EAIs). EAIs are known to benefit individuals with PTSD, trauma, and autism by engaging them through non-verbal communication and emotional resonance. Horses in these therapies act as emotional mirrors, responding only when individuals are calm and emotionally regulated—which fosters emotional awareness and self-regulation.
Drawing on this model, the study proposes that therapeutic robots should resist interaction when users are emotionally unsettled, encouraging regulation before engagement. Lead researcher Ellen Weir argues that unlike today’s predictable and comfort-oriented social robots, therapeutic robots should exhibit a level of autonomy, mimicking the responsive nature of therapy animals. This approach has the potential to transform robotic therapy by fostering deeper self-awareness and emotional growth, rather than simply offering comfort.
Beyond therapy, this paradigm could influence human-robot interaction in areas such as emotional coaching, social skills training, and stress management. However, replicating the emotional depth of human-animal interactions remains a major challenge. Future development must focus on robots’ ability to sense human emotions and respond dynamically while also addressing ethical questions: Can a robot truly replace a sentient therapy animal? And if so, how do we ensure these machines provide authentic, ethical, and effective emotional support?
RO: Cercetătorii de la Universitatea din Bristol sugerează că roboții interactivi ar trebui să depășească rolul de însoțitori pasivi și să devină parteneri activi în terapia emoțională, asemenea cailor utilizați în Intervențiile Asistate de Cai. Se știe faptul că acestea sunt benefice pentru persoanele cu PTSD, traume și autism prin implicarea acestora în comunicare non-verbală și rezonanță emoțională. Caii acționează ca oglinzi emoționale, răspund doar atunci când individul este calm și echilibrat, ceea ce încurajează conștientizarea de sine și reglarea emoțiilor.
Pornind de la acest model, studiul propune ca roboții terapeutici să evite interacțiunea cu utilizatorii atunci când aceștia sunt tensionați sau dezechilibrați emoțional, stimulând astfel autoreglarea înainte de interacțiune. Cercetătoarea principală Ellen Weir susține că, spre deosebire de roboții sociali actuali care sunt proiectați să fie previzibili și să ofere confort, roboții terapeutici ar trebui să manifeste un anumit grad de autonomie, imitând natura reactivă a animalelor terapeutice. Această abordare are potențialul de a transforma terapia robotică prin încurajarea unei conștiințe de sine mai profunde și a creșterii emoționale, în loc să ofere doar confort.
Dincolo de terapie, această paradigmă ar putea influența interacțiunea om–robot în domenii precum dezvoltarea abilităților sociale, coaching emoțional sau gestionarea stresului la locul de muncă. Cu toate acestea, reproducerea profunzimii emoționale a interacțiunilor om-animal rămâne o provocare majoră. Viitoarele dezvoltări trebuie să se concentreze pe capacitatea roboților de a percepe emoțiile umane și de a răspunde dinamic, fără a neglija întrebările etice: Poate un robot să înlocuiască cu adevărat un animal terapeutic conștient? Și dacă da, cum putem garanta că aceste interacțiuni vor rămâne autentice, etice și eficiente din punct de vedere emoțional?
Source (University of Bristol, “Horses ‘mane’ inspiration for new generation of social robots”, 29.05.2025)
Paper: Weir, E., Leonards, U. and Roudaut, A., 2025, April. ” You Can Fool Me, You Can’t Fool Her!”: Autoethnographic Insights from Equine-Assisted Interventions to Inform Therapeutic Robot Design. In Proceedings of the 2025 CHI Conference on Human Factors in Computing Systems (pp. 1-20).
